Prezentare generală

Dinamica PIB real s-a menținut neașteptat de lentă în trimestrul IV 2018, indicatorii recenți relevând și pentru semestrul I 2019 o activitate economică semnificativ mai modestă decât se anticipa anterior. Deși este probabil ca unii factori temporari să fi contribuit la încetinirea activității economice la sfârșitul anului 2018, deteriorarea generalizată a indicatorilor de încredere economică la nivelul țărilor și sectoarelor în ultimele luni sugerează că au fost implicați și factori nefavorabili mai persistenți și că dinamica ciclică determinată de factori fundamentali este relativ mai modestă decât s-a evaluat anterior. Pe termen mai scurt, o combinație de incertitudini la nivel mondial (de exemplu, amenințările unei escaladări a măsurilor protecționiste și posibilitatea unui Brexit dezordonat), precum și factorii interni nefavorabili din unele țări din zona euro vor continua, probabil, să afecteze activitatea economică în zona euro. Ulterior, conform proiecției de bază, aceste influențe nefavorabile pe plan intern și internațional se vor disipa progresiv, iar factorii fundamentali care sprijină expansiunea zonei euro se vor menține, în linii mari. Acești factori includ, în special, orientarea foarte acomodativă a politicii monetare, creșterile salariale, redresarea cererii externe și o ușoară relaxare fiscală. Întrucât se estimează că acești factori favorabili vor deveni treptat predominanți, dinamica PIB real este proiectată să se intensifice de la 1,1% în anul 2019 la 1,6% în 2020 și 1,5% în 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, creșterea PIB real pentru anul 2019 a fost revizuită în sens descendent cu 0,6 puncte procentuale. Se așteaptă ca inflația IAPC să se reducă în continuare pe parcursul anului 2019 și să înregistreze o creștere până la finele orizontului de proiecție, ajungând la 1,6% în anul 2021. Reducerea inflației IAPC în 2019 se explică prin scăderea pronunțată a componentei „produse energetice” a inflației IAPC, reflectând diminuarea recentă a prețurilor petrolului. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este proiectată să se redreseze progresiv pe parcursul orizontului de proiecție, reflectând consolidarea în continuare, deși mai moderată a activității economice și înăsprirea condițiilor pe piețele forței de muncă. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent pe parcursul întregului orizont de proiecție, reflectând cu precădere rezultatele recente mai modeste, deteriorarea perspectivelor creșterii economice și revizuirea în sens descendent a ipotezelor referitoare la prețurile petrolului.^[1]

1 Economia reală

Creșterea economică s-a moderat notabil în semestrul II 2018 și a înregistrat divergențe sporite între cele mai mari țări din zona euro (Graficul 1). Încetinirea consemnată de dinamica PIB real, de la ritmuri trimestriale de 0,4% în semestrul I 2018 la 0,2% în semestrul II, se referă parțial la factori specifici care au afectat activitatea economică. Dintre cele mai mari țări din zona euro, în special Germania și Italia au raportat scăderi substanțiale ale dinamicilor PIB (de la ritmuri trimestriale de creștere de 0,4% în semestrul I 2018 la o stagnare în semestrul II în Germania și de la 0,2% la rate negative în aceleași perioade în Italia). În Germania, încetinirea accentuată consemnată în semestrul II 2018 s-a datorat parțial perturbărilor din industria auto, care s-au dovedit a fi mai persistente decât se anticipa anterior, dar a reflectat și temperarea mai generalizată la nivelul sectoarelor. În Italia, incertitudinile, volatilitatea piețelor financiare și deteriorarea încrederii sectorului corporativ au exercitat un impact tot mai nefavorabil asupra activității economice. Dinamica trimestrială a PIB în Franța și Spania în semestrul II 2018 a depășit ușor ritmul de creștere consemnat în primul semestru al anului.

Cu puține excepții, indicatorii de încredere recenți s-au deteriorat, în linii mari, reflectând incertitudinile pe plan intern și internațional, precum și moderarea mai devreme decât se preconiza a dinamicii ciclice determinate de factori fundamentali. Indicatorul de încredere în economie (Economic Sentiment Indicator – ESI) calculat de Comisia Europeană a continuat să se reducă în ultimele luni, scăderea acestuia fiind generalizată la nivelul țărilor din zona euro și al sectoarelor. Deși s-au menținut peste mediile istorice, indicatorii de încredere în industrie, servicii și cel aferent consumatorilor, incluși în ESI, s-au diminuat până la niveluri care nu au mai fost înregistrate de la sfârșitul anului 2016. Indicele aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții și-a continuat, de asemenea, declinul în ultimele luni, pe fondul deteriorării evaluării comenzilor noi pentru piața externă și a stocurilor. Evoluțiile neprevăzute în sensul scăderii cu caracter generalizat relevate de datele economice publicate pot reflecta un impact mai puternic decât se anticipa al incertitudinilor la nivel mondial – îndeosebi al celor legate de disputele comerciale globale și de Brexit –, precum și impactul incertitudinilor din Italia menționate anterior și posibilele efecte nefavorabile ale protestelor din Franța. Acestea pot sugera, de asemenea, că dinamica ciclică determinată de factori fundamentali s-a moderat mai devreme decât se preconiza, confirmând poziția ciclică tot mai matură a economiei zonei euro. Acești factori se reflectă în revizuirile în sensul scăderii dinamicii PIB real pentru trimestrele următoare.

Pe termen mediu, proiecția de bază prevede o disipare graduală a influențelor nefavorabile pe plan intern și internațional, care va permite o redinamizare a factorilor fundamentali ce sprijină expansiunea zonei euro (Tabelul 1). În special, conform proiecției de bază, nu va avea loc o ieșire dezordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană, iar nivelul actual al incertitudinilor privind schimburile comerciale internaționale și politicile interne în unele țări din zona euro se va normaliza progresiv. Disiparea acestor influențe negative va face loc unei serii de factori fundamentali favorabili. Se anticipează că orientarea politicii monetare a BCE se va menține foarte acomodativă și va continua să se propage la nivelul economiei. Creditarea sectorului privat ar trebui să rămână rezilientă, fiind impulsionată de ratele scăzute ale dobânzilor și de condițiile favorabile de creditare bancară atât pentru gospodăriile populației, cât și pentru societățile nefinanciare. Expansiunea consumului privat și a investițiilor în obiective rezidențiale ar trebui să beneficieze, de asemenea, de dinamizarea câștigurilor salariale și de creșterea avuției nete, precum și de reducerea șomajului. Totodată, investițiile corporative își vor continua avansul, pe fondul creșterii profiturilor, al gradului ridicat de utilizare a capacităților de producție și, probabil, al unor investiții destinate economisirii forței de muncă în contextul adâncirii deficitelor de forță de muncă. Se anticipează că exporturile zonei euro vor beneficia de redresarea proiectată a cererii externe adresate zonei euro și de unele câștiguri de competitivitate. Nu în ultimul rând, se previzionează că orientarea politicii fiscale, care a fost, în linii mari, neutră în anul 2018, va consemna o relaxare pe parcursul întregului orizont de proiecție (Secțiunea 3).

Cu toate acestea, disiparea efectelor unor factori favorabili va limita redresarea creșterii economice în a doua jumătate a orizontului de proiecție. Ipotezele tehnice indică faptul că, deși vor continua să susțină creșterea, condițiile de finanțare vor deveni treptat mai puțin favorabile. În plus, după mai mulți ani de expansiune robustă, se anticipează o creștere a gradului de ocupare a forței de muncă într-un ritm relativ mai scăzut pe termen mediu, reflectând cu precădere deficitele tot mai constrângătoare la nivelul ofertei de forță de muncă în unele țări.

Dinamica veniturilor disponibile reale se va menține robustă în anii 2019 și 2020, urmând să se modereze în 2021. Aceasta reflectă evoluțiile cu efect compensator la nivelul dinamicii veniturilor disponibile nominale și al inflației măsurate prin prețurile de consum în anii 2019 și 2020, în timp ce atât moderarea dinamicii veniturilor nominale, cât și inflația ușor mai ridicată vor afecta creșterea veniturilor reale în 2021. Conform proiecțiilor, contribuția câștigurilor salariale brute la dinamica veniturilor disponibile nominale va înregistra o ușoară scădere în anul 2019 (ca urmare a impactului încetinirii ritmului de creștere a ocupării forței de muncă) și, ulterior, se va menține, în linii mari, nemodificată (întrucât intensificarea anticipată a dinamicii salariilor nominale compensează încetinirea în continuare a ritmului de creștere a ocupării forței de muncă). Alte venituri decât cele din muncă au înregistrat o scădere în semestrul II 2018 și se preconizează că acestea se vor redresa progresiv pe parcursul orizontului de proiecție, în linii mari în concordanță cu profiturile. Potrivit anticipațiilor, contribuția transferurilor fiscale nete va deveni pozitivă în anul 2019, pentru prima dată după 2010, reflectând un mix de reduceri ale impozitelor directe și creșteri ale transferurilor către gospodăriile populației; se estimează că aceasta va deveni, în linii mari, neutră în anii 2020 și 2021.

Consumul privat este proiectat să se redreseze pe termen scurt, dar este probabil ca incertitudinile din unele țări să îi afecteze ritmul de creștere. Consumul privat a consemnat o decelerare pe parcursul anului 2018. Privind în perspectivă, nivelurile în continuare relativ favorabile ale încrederii consumatorilor, anticiparea unor noi ameliorări ale condițiilor pe piața forței de muncă și creșterea salariilor reale pe salariat sugerează o dinamică mai puternică a consumului în următoarele trimestre, amplificată în continuare de un efect pozitiv al relaxării fiscale din unele țări. În același timp, se anticipează că impactul nefavorabil persistent al incertitudinilor interne din unele țări din zona euro va afecta consumul privat în trimestrele următoare.

Expansiunea consumului privat ar trebui să fie sprijinită pe termen mediu de condițiile favorabile de finanțare și de creșterea avuției nete. Conform proiecțiilor, ratele dobânzilor la creditele bancare vor înregistra o creștere moderată în cadrul orizontului de proiecție. Cu toate acestea, se anticipează că impactul acestei creșteri asupra plăților brute de dobânzi va fi limitat, date fiind scadența îndelungată a datoriei gospodăriilor populației și ponderea relativ scăzută a datoriei cu dobândă variabilă în bilanțul acestora. Astfel, în pofida majorării ratelor dobânzilor active, se previzionează că plățile brute de dobânzi se vor menține la niveluri scăzute și, prin urmare, vor continua să sprijine consumul privat. În plus, avuția netă este proiectată să înregistreze o creștere de circa 2,5% în termeni reali în fiecare an pe parcursul perioadei 2019-2021, impulsionată de câștigurile în continuare robuste din reevaluarea patrimoniului imobiliar, care reprezintă mai mult de jumătate din avansul proiectat. Creșterea avuției nete reale ar trebui să susțină consumul, chiar dacă gradul de îndatorare brută a populației se menține la nivelurile înregistrate înainte de debutul crizei financiare mondiale.

Expansiunea investițiilor în obiective rezidențiale este preconizată să continue, deși într-un ritm mai moderat. Încrederea în sectorul construcțiilor și creșterea numărului de autorizații de construcție acordate sugerează majorarea în continuare a investițiilor în obiective rezidențiale în următoarele trimestre. Cu toate acestea, se anticipează o încetinire a ritmului acestei expansiuni. Această temperare este, de asemenea, sugerată de sondaje care indică o scădere recentă a ponderii gospodăriilor populației care intenționează să înceapă lucrări de renovare a locuinței pe parcursul anului următor. Această moderare se poate manifesta parțial pe fondul unor condiții de finanțare estimate a deveni ușor mai restrictive, dar și ca rezultat al unor constrângeri tot mai accentuate la nivelul capacităților de producție în sectorul construcțiilor și al tendințelor demografice nefavorabile din unele țări.

Se anticipează că investițiile corporative își vor continua redresarea pe parcursul orizontului de proiecție, deși într-un ritm relativ modest. Se estimează că investițiile corporative au cunoscut o ușoară pierdere de ritm în semestrul II 2018. Privind în perspectivă, investițiile corporative se așteaptă să se mențină relativ scăzute în anul 2019, în condițiile în care preocupările persistente legate de politicile comerciale mondiale, un Brexit fără acord și o „aterizare forțată” a economiei Chinei par să fi afectat tot mai mult încrederea sectorului corporativ la nivelul țărilor. Cu toate acestea, în general, se anticipează că o serie de fundamente favorabile vor sprijini în continuare investițiile corporative în zona euro: gradul de utilizare a capacităților de producție în industria prelucrătoare se menține la niveluri superioare mediei pe termen lung, iar un număr mare de firme de producție raportează lipsa de echipamente ca factor de limitare a producției; potrivit anticipațiilor, condițiile de finanțare vor rămâne favorabile, deși se vor înăspri treptat pe parcursul orizontului de proiecție; se anticipează creșterea profiturilor, care alimentează volumul excesiv de active lichide pe care firmele l-au acumulat în ultimii ani; iar companiile și-ar putea spori investițiile pentru a compensa constrângerile generate de deficitul de forță de muncă.

Potrivit proiecțiilor, exporturile în afara zonei euro vor crește într-un ritm ușor mai rapid decât cererea externă pe termen scurt și, ulterior, într-un ritm similar cu aceasta. După declinul înregistrat în trimestrul I 2018, se estimează că exporturile în afara zonei euro s-au redresat treptat în trimestrele II și III și au depășit cererea externă în trimestrul IV. Prin urmare, majorările cotelor de piață în trimestrul IV reflectă parțial factori specifici țărilor. Pe fondul corecției acestora și în condițiile în care cererea externă se menține mai degrabă modestă în 2019, se anticipează că dinamica exporturilor în afara zonei euro va rămâne scăzută pe termen scurt, înregistrând totuși o accelerare ușor mai rapidă decât cea a cererii externe pe parcursul anului 2019, care determină creșteri marginale ale cotelor de piață. Intensificarea relativă a exporturilor în afara zonei euro comparativ cu cererea externă pe termen scurt reflectă ameliorarea competitivității prin preț la nivelul țărilor din zona euro, pe lângă normalizarea în continuare a exporturilor de automobile. Pe termen mediu, se previzionează că exporturile în afara zonei euro vor crește în concordanță cu cererea externă (Caseta 2). Importurile din afara zonei euro sunt estimate a se fi temperat, consemnând un ritm inferior celui al exporturilor în trimestrul IV 2018, evoluție care denotă o contribuție pozitivă a schimburilor comerciale nete la creșterea PIB real. Privind în perspectivă, se anticipează că importurile din afara zonei euro vor crește, în linii mari, în concordanță cu cererea totală (cererea internă plus exporturi). Întrucât, conform proiecțiilor, importurile vor înregistra un ritm de creștere relativ mai rapid decât exporturile, contribuția schimburilor comerciale nete la creșterea economică ar trebui să devină ușor negativă în 2019 și să fie, în linii, mari neutră pentru restul orizontului de proiecție.

Creșterea ocupării forței de muncă va consemna un declin, potrivit proiecțiilor, pe seama încetinirii activității economice și a unor deficite de forță de muncă tot mai constrângătoare în unele țări. Sondajele anticipative sugerează un avans modest al ocupării forței de muncă pe termen scurt. Se estimează o atenuare a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă pe termen scurt, în principal ca urmare a încetinirii accentuate a activității economice. Pe termen mediu, este probabil ca dinamica ocupării forței de muncă să se mențină modestă, pe fondul anticipațiilor privind limitarea în continuare a acesteia de către oferta de forță de muncă în unele țări și temperarea cererii de forță de muncă în concordanță cu încetinirea activității economice.

Creșterea forței de muncă este estimată a se atenua pe parcursul orizontului de proiecție. Se anticipează creșterea în continuare a forței de muncă, reflectând imigrația netă pozitivă prognozată de lucrători, integrarea preconizată a refugiaților și noi majorări ale ratelor de participare pe piața forței de muncă. Totuși, potrivit proiecțiilor, acești factori se vor disipa pe parcursul orizontului de proiecție, estimându-se o amplificare a impactului nefavorabil al îmbătrânirii populației asupra creșterii forței de muncă, întrucât numărul vârstnicilor care părăsesc câmpul muncii este superior celui al tinerilor care intră pe piața forței de muncă.

Se anticipează că rata șomajului va scădea la 7,5% în anul 2021. În trimestrul IV 2018, rata șomajului s-a situat la 7,9%, cel mai scăzut nivel consemnat din trimestrul III 2008. Privind în perspectivă, se prognozează că numărul șomerilor se va diminua cu aproximativ 0,9 milioane, ajungând la 12,9 milioane până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivel încă relativ superior nivelului minim atins înainte de criză. Deși se estimează o scădere a ratei șomajului în aproape toate țările zonei euro pe parcursul orizontului de proiecție, se așteaptă ca nivelurile din fiecare țară să prezinte în continuare diferențe substanțiale.

Productivitatea muncii este proiectată să se redreseze în cadrul orizontului de proiecție. Ulterior dinamizării notabile înregistrate în anul 2017, productivitatea muncii pe salariat a scăzut ușor în termeni trimestriali pe parcursul anului 2018, reflectând temperarea neprevăzută a activității economice și unele practici de menținere a numărului de angajați (labour hoarding) ca reacție la deficitele de forță de muncă. O accelerare moderată a dinamicii productivității în termeni trimestriali este așteptată către finele anului 2019, pe măsură ce activitatea economică se redresează. Pe lângă aceasta, se estimează o creștere a productivității muncii într-un ritm apropiat de media de 1,0%^[4] înregistrată în perioada pre-criză, susținută de o majorare a numărului de ore lucrate pe persoană ocupată și de unele câștiguri la nivelul productivității totale a factorilor de producție.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, creșterea PIB real a fost revizuită în sens semnificativ descendent pentru anul 2019 și ușor descendent pentru 2020. Revizuirea notabilă în sens descendent a creșterii PIB real pentru anul 2019 este determinată de rezultatele mai modeste înregistrate în trimestrul IV 2018 și de o evaluare mai puțin favorabilă a perspectivelor pe termen scurt, reflectând un impact negativ mai persistent al factorilor specifici în unele țări din zona euro și incertitudini sporite privind politicile la nivel mondial. Proiecția pe termen mediu privind creșterea PIB real este, în linii mari, nemodificată, dată fiind ipoteza potrivit căreia o disipare treptată a influențelor nefavorabile pe plan intern și internațional va permite o nouă accelerare a expansiunii economice.

2 Prețuri și costuri

Inflația IAPC este așteptată să se reducă în continuare până în trimestrul IV 2019 și să înregistreze o creștere pentru restul orizontului de proiecție, ajungând la 1,6% în anul 2021 (Graficul 2). Reducerea inflației totale în anul 2019 este justificată, în principal, de o scădere semnificativă a componentei „produse energetice” a inflației IAPC, pe fondul diminuării puternice a prețurilor petrolului în perioada recentă și al efectelor de bază în sensul scăderii legate de majorarea anterioară a acestora în anul 2018. În anii 2020 și 2021, se așteaptă ca prețurile produselor energetice, componentă a inflației IAPC, să crească într-un ritm modest, în concordanță cu traiectoria relativ plată a cotațiilor futures ale petrolului. Se preconizează că, pe parcursul orizontului de proiecție, componenta „alimente” a inflației IAPC va fluctua în jurul valorii de 1,9%. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va urma o traiectorie ascendentă graduală, ajungând la 1,6% în anul 2021. Se estimează că majorarea inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente va fi susținută de redresarea economică mai progresivă, dar continuă. În plus, înăsprirea condițiilor pe piețele forței de muncă va sprijini majorarea câștigurilor salariale, conducând la intensificarea presiunilor din surse interne asupra costurilor. Creșterea prețurilor materiilor prime non-energetice și a inflației de bază pe plan mondial va impulsiona, de asemenea, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente.

Se estimează o nouă dinamizare ușoară a creșterilor salariale pe parcursul orizontului de proiecție, pe fondul înăspririi în continuare a condițiilor pe piețele forței de muncă și al expirării măsurilor care au inhibat majorarea câștigurilor salariale în unele țări în ultimii ani. Conform proiecțiilor, ritmul de creștere a remunerării pe salariat se va majora de la 2,2% în anul 2018 la 2,6% în anul 2021. Concomitent, se estimează o relativă atenuare a dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție, pe seama consolidării preconizate a productivității. Principalul determinant al dinamizării câștigurilor salariale este ameliorarea previzionată în continuare a condițiilor pe piața forței de muncă în zona euro în cadrul orizontului de proiecție, pe fondul creșterii gradului de tensionare a pieței forței de muncă în unele părți ale zonei euro. Dincolo de dinamica ciclică, se poate aștepta ca accelerarea semnificativă a inflației totale în perioada recentă să contribuie la dinamizarea creșterilor salariale în țările din zona euro în care procesele de stabilire a salariilor includ elemente retrospective. În plus, efectele de inhibare a creșterilor salariale generate de factori asociați crizei, precum necesitatea temperării majorărilor salariale în vederea redobândirii competitivității prin preț în unele țări și modificările salariale reprimate din cauza rigidității la scădere a salariilor nominale în perioada crizei, ar trebui să își reducă treptat influența în contextul continuării expansiunii economice. Unele țări au introdus, de asemenea, majorări ale salariilor minime care s-ar putea propaga la nivelul distribuției salariilor.

Se preconizează o evoluție mai favorabilă a marjelor de profit pe parcursul orizontului de proiecție decât în 2018. Marjele de profit s-au diminuat în ultimele trimestre pe seama unei majorări considerabile a costurilor unitare cu forța de muncă, reflectând încetinirea activității economice care a condus la decelerarea ritmului de creștere a productivității. În plus, deteriorările raportului de schimb, legate de majorările anterioare ale prețurilor petrolului, au afectat evoluția marjelor de profit. Ambii factori ar trebui să piardă din importanță pe parcursul următoarelor trimestre, pe fondul intensificării ritmurilor de creștere economică și a productivității, estimându-se în același timp o ameliorare a raportului de schimb ca urmare a scăderii recente a prețurilor petrolului.

Se estimează că presiunile din surse externe asupra prețurilor vor scădea în 2019, urmând să crească moderat pentru restul orizontului de proiecție. Ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor este preconizat a consemna o decelerare în 2019, comparativ cu 2018, urmând să se intensifice treptat ulterior. Acest profil se bazează în mare măsură pe variațiile prețurilor petrolului, care au determinat creșterea prețurilor importurilor în 2018 și sunt estimate a inhiba evoluția acestora în 2019. În același timp, se estimează o majorare a prețurilor materiilor prime nepetroliere și o intensificare a presiunilor asupra inflației de bază pe plan mondial, contribuind la majorarea treptată a prețurilor importurilor.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2018, proiecția pentru inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent pentru întregul orizont de proiecție. Revizuirea în sens descendent a inflației IAPC reflectă, în principal, ipoteza unor prețuri ale petrolului semnificativ mai reduse (îndeosebi în 2019 și 2020) și a unei traiectorii mai scăzute pentru inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente. În schimb, revizuirea în sens descendent a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente reflectă impactul prețurilor mai mici ale petrolului prin intermediul efectelor indirecte, rezultatele recente mai modeste, perspective mai moderate ale activității economice și o reevaluare relativ limitată a intensității efectelor de propagare de la nivelul salariilor la cel al prețurilor.

3 Perspectivele fiscale

Orientarea politicii fiscale în zona euro este evaluată ca fiind, în linii mari, neutră în anul 2018, anticipându-se o relaxare a acesteia începând cu anul 2019. Orientarea politicii fiscale este măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic după excluderea asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar. În anul 2019, contribuția principală la orientarea mai relaxată a politicii fiscale derivă din reduceri ale impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale, precum și din majorarea cheltuielilor bugetare în unele țări. Pentru anul 2020, este proiectată relaxarea în continuare a orientării de politică, la care contribuie, în special, noile reduceri ale impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale, continuarea creșterii relativ puternice a cheltuielilor și transferurile mai mari. Pentru anul 2021, proiecția de bază include o ușoară relaxare legată, în principal, de creșterea cheltuielilor în unele țări.

Conform proiecțiilor, soldul bugetar al zonei euro va consemna o deteriorare în 2019, urmând să rămână, în linii mari, nemodificat pentru restul orizontului de proiecție, în timp ce ponderea datoriei în PIB se menține pe o traiectorie descendentă. Adâncirea deficitului bugetar se datorează unei deteriorări a soldului primar ajustat ciclic. Aceasta este parțial compensată de un declin marginal al cheltuielilor cu dobânzile, determinat de înlocuirea datoriei vechi, la costuri ridicate, cu o datorie nouă, la rate ale dobânzilor mai scăzute. Traiectoria descendentă a ponderii datoriei publice în PIB este sprijinită de solduri primare pozitive și de un diferențial favorabil între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB.

Perspectivele deficitului bugetar în zona euro s-au deteriorat semnificativ comparativ cu proiecțiile din decembrie 2018, îndeosebi pentru anii 2020 și 2021. Deficitul bugetar mai amplu se datorează unui sold primar mai puțin favorabil și unei componente ciclice mai reduse, reflectând perspectivele macroeconomice mai modeste. Ponderea datoriei în PIB este proiectată a se situa la niveluri mai ridicate, reflectând în principal un diferențial tot mai mare între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB în 2019, pe seama revizuirii în sens descendent a dinamicii PIB, precum și scăderea soldurilor primare.